Reședința administrativă a județului Olt este municipiul Slatina, cu 70 293 locuitori înregistrați la Recensământul Populației și al Locuințelor din octombrie 2011. Vechi și tradițional centru politic și administrativ, orașul este așezat în zona de contact dintre prelungirile Platformei Cotmeana (parte a Piemontului Getic) cu Câmpia Boianului, la o altitudine de 135 m, pe valea râului Olt.
Descoperirile arheologilor atestă existența oamenilor pe aceste meleaguri încă din paleolitic. Cercetătorii au scos, de asemenea, la iveală, în perimetrul actual al orașului, urme de locuire din neolitic, dar și vestigii din epoca bronzului și din cea a fierului, din perioada geto-dacică, din cea daco-romană și din timpul populațiilor migratoare.
Cea dintâi mențiune documentară a așezării datează din 20 ianuarie 1368, când, într-un privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu (1364-1377) negustorilor de la Brașov, apare ca loc de vamă.
În 1522, la Slatina, voievodul Radu de la Afumați (a domnit în mai multe rânduri, între 1522-1529) i-a învins pe turci, iar în vremea domnului Vlad Vintilă (1532-1535), așezarea își sporește importanța politică, fiind reședință domnească.
În timpul Revoluției din 1821, în drumul său spre București, Tudor Vladimirescu s-a oprit, între 6 și 10 martie, la Slatina, unde s-a întâlnit cu vestitul haiduc Iancu Jianu.
Revoluția de la 1848, Unirea Moldovei cu Țara Românească de la 24 ianuarie 1859, Războiul de Independență din 1877-1878, răscoala țărănească de la 1907, Marea Unire din 1918, cele două războaie mondiale sunt alte momente din istoria neamului în care locuitorii Slatinei au jucat un rol activ.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea și, în special, după 1960, micul târg a trecut printr-un puternic proces de industrializare, aici fiind puse în funcțiune unități de producție ce au transformat orașul într-un important centru al metalurgiei neferoase: Întreprinderea de Aluminiu, actuala ALRO Slatina, în prezent unul dintre cei mai mari producători de aluminiu din Europa Centrală și de Est și totodată una dintre cele mai mari companii din România — prima șarjă de aluminiu a fost produsă la 30 iunie 1965, Întreprinderea de prelucrare a aluminiului — 1970.
În 1971 a fost dat în folosință spitalul din Slatina, iar în 1975, magazinul universal din localitate.
Astăzi, principalul potențial economic al localității este concentrat în trei zone industriale: zona industrială Nord-Est Gară (cu industria de aluminiu); zona industrială Sud Drăgănești-Olt (are în principal partea de prelucrare a aluminiului); zona industrială Nord-Vest Tudor Vladimirescu-Strehareț (ce cuprinde mai multe unități de prestări servicii, depozite, unități de construcții și transport rutier).
Cei care trec prin Slatina, pot vizita Muzeul Județean Olt, deschis în 1952, Biblioteca Județeană Olt ”Ion Minulescu”, dar și Mănăstirea Clocociov, închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil (ctitorită la începutul secolului al XVI-lea, refăcută de Mihai Viteazul, apoi la 1645 de boierul Dinicu Buicescu); Schitul Strehareț (pomenit în 1478, 1531, 1578, 1607, 1620, 1665), cu biserica ce poartă hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (finalizată în 1672); bisericile cu hramurile ”Sfânta Treime” (zidită în perioada 1641-1645), ”Adormirea Maicii Domnului”, ”Maica Precista’ (1734-1736), ”Sfinții Împărați’ (începutul secolului al XVIII-lea, refăcută în 1793), ”Sfântul Nicolae” — Coastă, ”Sfântul Ioan Botezătorul” (1796), ”Sfântul Gheorghe — Ionașcu’ (zidită între 1872-1877, sfințită la 8 noiembrie 1877 și pictată de Gheorghe Tattarescu); statuia din bronz a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, dezvelită la 24 ianuarie 1993; Monumentul ”Slatina 600”, ridicat la împlinirea a 600 de ani de la prima atestare documentară a orașului (semnat de sculptorul Ion Irimescu).
Orașul Slatina a fost declarat municipiu la 27 iulie 1979.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.